In asteptarea motivarii

Timp mediu pentru parcurgerea articolului ~ 4 minute

Cu totii credem despre noi insine ca excelam odata ce depunem efort, investim timp si ne facem munca bine. Suntem foarte buni in ceea ce facem si asta ne multumeste.

Spun acest lucru din experienta lucrului cu oamenii care ii intalnesc si pe care ii antrenez si vor sa exceleze.  Exista si cateva studii in acest sens.

Si acum datele spun:

• De exemplu, mai multi barbati adulti alesi la intamplare au fost rugati sa se autoevalueze din punctul de vedere al “intelegerii cu ceilalti”- toti subiectii (100%) s-au plasat in prima jumatate a esantionului, 60% s-au evaluat ca facand parte din primele 10% (adica se inteleg foarte bine cu ceilalti), iar 25% s-au evaluat cu modestie ca facand parte din primii 1% (se inteleg excelent cu ceilalti).
• Intr-o cercetare paralela, 70% s-au plasat in primul sfert din punct de vedere al competentei lor de a conduce (leadership), doar 2% au fost de parere ca, in calitate de lideri, se afla sub medie.
• In sfarsit, intr-un alt domeniu, 60% din respondenti au spus ca se gasesc in primul sfert din punct de vedere al abilitatii sportive, numai 6% au considerat ca se afla sub medie.

Mesajul care iese puternic in evidenta din aceste studii pe care le-am trecut in revista este urmatorul: ne place sa ne consideram niste invingatori. Si sunt de acord cu asta. Avem tot ceea ce este necesar pentru a excela in ceea ce facem si suntem nascuti cu dorinta de a invinge.

O alta perspectiva pe care o vad frecvent, este  aceea ca de multe ori, imaginea noastra despre noi insine ca fiind buni, ne impiedica sa devenim foarte buni, excelenti! De fapt, ne impiedica sa ne provocam mai departe si sa invatam!

Un vechi proverb spune “nimic nu reuseste mai bine ca succesul” si se pare ca are o baza stiintifica solida. Cercetatorii care studiaza motivatia au descoperit ca factorul principal in a fi motivat este perceptia de sine a oamenilor ca ceea ce fac este bine. 

In cadrul unui experiment, unor adulti li s-au dat spre rezolvare 10 probleme, aceleasi pentru toata lumea. La sfarsit rezultatele primite au fost fictive. La jumatate din participanti li s-a comunicat ca au lucrat bine, rezolvand corect 7 din cele 10 probleme. Celeilalte jumatati, i s-a comunicat ca a obtinut rezultate slabe, 7 raspunsuri din 10 au fost gresite. Apoi, li s-au mai dat spre rezolvare alte 10 probleme. Jumatatea care a primit rezultatele pozitive a obtinut rezultate bune iar performantele celei de-a doua jumatati au fost slabe.

Simpla asociere cu un trecut personal de succes conduce la o mai mare staruinta, la o motivare crescuta sau la ceva care ne face sa avem rezultate mai bune.

Nu mai asteptati sa va gasiti motivatia de a fi mai buni si de a excela in ceea ce faceti!

Cum ar fi sa incepeti sa obtineti rezultate bune la ceea ce faceti acum? Aceste rezultate va vor motiva sa obtineti alte rezultate bune….

 

Cu drag,Rodica Obancea 

www.successcoaching.ro

‎”Progresul vine din intrebari, nu din raspunsuri.”

Esti ascultat sau auzit?

Timp mediu pentru parcurgerea articolului ~ 6 minute

Gasesti, simti diferenta intre a fi auzit şi a fi ascultat? În orice organizaţie este necesar ca toate deciziile şi planurile comunicate de manageri să fie puse în aplicare la timp şi în mod eficient, însă în practică toate acestea se obţin cu un anumit cost, un cost pe care tot mai puţini manageri vor să şi-l asume din diferite motive.  Lucrez cu Alex si astfel am putut să observ care este impactul lipsei de delegare şi a mecanicismului.

Modul de conducere al lui Alex se baza în mod mecanic şi raţional, pe liste:

• liste cu sarcinile angajaţilor,

• liste pentru completarea unor rapoarte,

• liste cu termene limită etc.

Practic, fiecare birou din firma lui avea în fiecare zi un teanc de hârtii pregătit cu fiecare lucru care trebuie îndeplinit. De multe ori, sarcinile erau îndeplinite, toată lumea avea întotdeauna ceva de lucru, fiind foarte puţin timp pentru comunicare sau alte lămuriri suplimentare. Mecanic.

În anumite perioade, angajaţii aveau de lucru dublu şi cea mai importantă activitate a lor era să reducă din teancul de pe masă, nu să gândească sau să fie creativi, aducând soluţii noi… La un moment dat însă, mecanismul a început să scârţâie, oamenii se plafonaseră, deveniseră obişnuiţi si confortabili cu munca de birou. Fiind mereu obişnuiţi să aibă un teanc de sarcini de completat, o listă de căsuţe cu acţiuni de îndeplinit, au devenit  mai puţin stresaţi de faptul că trebuie  să fie eficienţi, să aducă clienţi noi sau să găsească soluţii noi pentru a mări calitatea serviciilor către clienţii actuali.

Nimeni nu mai era stresat pentru că nu existau priorităţi, mereu primeau o listă cu era ceva de lucru sau un email şi neştiind situaţia globală, nu exista presiunea că trebuie să finalizeze o anumită acţiune întâi.

Totul s-a desfăşurat astfel până ce Alex a solicitat, ca în fiecare zi, completarea unor rapoarte. Acestea însă nu au fost completate la timp, deoarece  mulţi aveau alte sarcini “restante” din alte zile în care nu îndepliniseră tot ceea ce li s-a cerut.

Alex însă şi-a dat seama de acest lucru abia a doua zi, când a solicitat rapoartele pentru a le prezenta într-un important comunicat de presă ce avea să sporească popularitatea firmei.  Fără priorităţi şi într-un mediu de lucru în care domină mecanicismul şi nu comunicarea sau delegarea responsabilităţii, Alex şi-a dat seama că nu este deloc ascultat de angajaţii săi.

Într-adevăr, există o mare diferenţă între a fi auzit şi a fi ascultat, însă toţi sunt mult prea ocupaţi  pentru a defini această diferenţă. Într-un business care îşi doreşte să aibă succes, orice decizie, acţiune sau chiar minut contează.

Mulţi manageri consideră că nu este niciodată suficient timp să reflecteze la ceea ce ar trebui îmbunătăţit şi se epuizează pe ei sau alte resurse importante, pentru a determina oamenii să acţioneze la timp. Este mai simplu să fii doar auzit, să înveţi oamenii să reacţioneze mecanic, fără ca ei să înţeleagă concret importanţa sarcinilor de care sunt responsabili , însă pe termen lung, acest sistem va da greş, plafonând angajaţii, scăzând potenţialul lor şi posibilitatea pentru performanţa întregii organizaţii.

Tot calea simplă, dar ineficientă, este şi aceea de a asista la regresul angajaţilor care demonstrează că nu ascultă ceea ce li se comunică, mergând pe principiul “aşa sunt ei” şi trebuie luaţi ca atare. Însă fără acţiune, dacă aşa sunt ei acum, aşa vor fi şi mult timp de acum înainte.

Pe scurt, cum poţi să pui suflet în toată logica? Cum poţi să-ţi permiţi să  investeşti în feedback sau în sesiuni de follow-up în care verifici ceea ce s-a executat şi ce nu? Cum poţi să arăţi şi să modelezi angajaţilor obiectivele organizaţiei? Cum poţi să îţi permiţi să fii transparent şi uman şi să explici anumite dificultăţi ale tale sau ale organizaţiei?

Principala deosebire între a fi auzit şi ascultat este aceea că în prima situaţie oamenii acţionează din reflex, din datorie, în timp ce în cealaltă situaţie oamenii acţionează pentru că înţeleg anumite procese şi pot face anumite corelaţii. Ascultarea este un proces activ, care creează spaţiul pentru dezvoltarea de idei şi soluţii noi.

Aşa că înainte de a investi pentru a-ţi convinge clienţii să asculte şi să cumpere, asigură-te că ţi-ai convins echipa să asculte şi să acţioneze, iar pentru a realiza acest lucru, nu trebuie decât să te confrunţi cu situaţia, abia atunci vei şti dacă eşti auzit sau…ascultat.

Cel mai sincer compliment este acela de a ti se arata ca esti ascultat, nu imitat – Dr. Joyce Brothers 

Cu drag,

Rodica Obancea

www.successcoaching.ro
‎”Progresul vine din intrebari, nu din raspunsuri.”

Vei ajunge in varf?

Timp mediu pentru parcurgerea articolului ~ 2 minute

La mai putin de 2 zile de la workshopul demo de luni “Excelez la locul de munca” -12 septembrie – vreau sa impartasesc cu voi o scurta poveste.

Am urmarit un interviu televizat cu 5 alpinisti care se pregateau sa urce pe un munte periculos, inainte de catarare. Unul cate unul, ei  au dat acelasi raspuns la intrebare dar spus in feluri diferite.

• Vei ajunge in varf? a intrebat reporterul.

“O sa fac tot ce imi sta in putinta” a spus un alpinist cu barba.

“O sa dau cea mai buna parte din mine” a spus cel mai musculos dintre ei.

“O sa vedem ce se intampla” a spus al treilea, mai linistit.

“Voi incerca” a spus alpinistul blond si visator.

Si in sfarsit, intervievatorul l-a intrebat si pe ultimul dintre ei, un tip micut de inaltime. Si el i-a spus “Da“.

• Scuza-ma, ce ai spus? L-a intrebat din nou reporterul?

“Da, voi ajunge.”

Si la finalul acelei zile, el a fost singurul care a ajuns in varf. Nu fiindca era cel mai bun, sau cel mai inteligent, sau cel mai bine pregatit… ci pentru ca a fost singurul care a spus ca o va face.

Nici macar nu a spus “ca spera” sau ca “daca are noroc” sau ca “o sa dau tot ce am mai bun” sau ca “voi munci din greu” sau ca “voi incerca”. El a spus “Da, o voi face“.

Cred ca stia ca incercarea presupune eroare…si atunci cand iti lasi o portita de scapare, o vei folosi, pentru ca este varianta cea mai confortabila si usoara.

Ca sa obtii ceea ce iti propui nu este ceva complex sau misterios. Decide ceea ce vrei, asuma-ti ca o vei face si fa-o. Fiecare pas la timpul lui. In acelasi mod in care te-ai catara pe munte.

Cum ar fi sa decizi acum, ca esti gata si esti pregatit sa ajungi in varf si apoi sa faci primul pas spre asta?

Cu drag,

Rodica Obancea

www.successcoaching.ro
‎”Progresul vine din intrebari, nu din raspunsuri.”